Primul document scris despre Balş datează din 1766, când a luat fiinţă prima mănăstire de călugări, ctitor fiind Grigore Balş.
Primul document scris despre Balş datează din 1766, când a luat fiinţă prima mănăstire de călugări, ctitor fiind Grigore Balş. În urma unui conflict de hotar între mănăstire şi şătrarul Aslan, acesta a dat foc mănăstirii chiar la începutul existenţei ei. De atunci şi până în 1819 nu mai sunt documente scrise despre mănăstire. În 1819 monahia Ecaterina Ursache, devenită schimonahia Evghenia, transferată de la Mănăstirea Războieni, cu contribuţia financiară a ei şi a lui Lascăr Sturza Hatman, ridică în 1835 biserica de piatră şi cărămidă, a cărei ziduri se pastrează şi astăzi. Au fost construite şi câteva case pentru vieţuitoare, în continuare aici fiind obşte de maici. În 16 ianuarie 1845, cu aprobarea Mitropoliei, maica Irina, fosta monahie în Mănăstirea Văratec şi apoi la Rădeni, devine stareţa la Schitul Balş, ajutată de ucenica sa Veniamina Kalmutki, fostă Ana Grigorascu Balş, înainte de căsătorie. Maica Veniamina hotărăşte construirea unei fântâni arteziene în faţa bisericii, apa fiind adusă pe tuburi de oale de la distanţă de 2 km. Urmele fântânii se văd şi astăzi. Lângă cişmea era o cruce de piatră al cărei postament există şi în prezent. Cu timpul soborul maicilor înmulţindu-se (un document din 1851 arată că existau 55 vieţuitoare) şi-au făcut case şi în afară de cetate, prin poiana schitului, case ale căror temelii se mai văd şi astăzi. Din argintul ce le rămăsese de la zestrea lor, stareţa Evelina şi ucenica ei Veniamina, toarnă sfinte vase. Azi mai există un Sfânt Potir pe care se poate citi: Pomeneşte Doamne pe arhimonahia Irina prima stareţă a schitului Balşu şi Veniamina Kalmutki cu tot neamul lor 1851 mai 15.